Mi-e dor…

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Dorul e un sentiment foarte prezent in cultura romana, doina noastra din batrani e intai de dor si apoi de jale.

Deseori simtim un dor nebun de a iubi, de a ne revedea, de a resimti ceva ce am lasat in trecut. Dorul e legatura noastra catre trecut, care e prin excelenta ireversibil. Acolo au ramas toate, acolo sunt toti, ca niste umbre care apasa greu pe constiinta…

Dorul e un sentiment profund si intens, o exprimare autentica si naturala a Durerii, a durerii existentiale a omului, exprimata superb de catre Eugen Ionesco, dupa spusele lui Dem Radulescu: “Doamne, ai facut rau, ai construit-o rau viata. Insa nu trebuia sa incepi cu nasterea, trebuia sa incepi cu moartea. Dumneata ma faci, dumneata ma faci sanatos, ma faci frumos si incepi sa ma demolezi”…

Durerea e o iluzie care ne defineste viata din prima pana in ultima clipa, e cea care nu ne va parasi niciodata pe deplin. Traim intr-o lumea adamica si plina de suferinta, in care Durerea e lait-motivul…

Vom mai povesti despre durere, deocamdata vreau sa constientizezi ceva… Fa liniste in mintea ta si asculta-ma… Sunt doruri reversibile si doruri ireversibile…

Imi e dor de bunicul meu, imi e dor de matusa mea, imi e dor de bunica si de strabunica, imi e dor de multi altii plecati definitiv dintre noi si regret vizavi de fiecare cate ceva, regret acele fapte, ganduri si emotii pe care nu le-am simtit, mi se rupe inima la gandul ca nu mai exista cale de intoarcere…

Mi se rupe inima si la gandul ca imi va fi dor de parintii plecati dintre noi, inconjur cu teama ziua aceea cumplit de repetitiva in care voi afla ca inca cineva sau ceva a plecat dintre noi pe drumul fara de intoarcere. Si imi va fi dor… Si intr-o zi si altora le va fi dor de mine, candva…

Cu adevarat ne este dor de tot ceea ce ne-a parasit, de tot ceea ce a disparut lasand in urma doar umbre vagi…

Dar cat timp suntem inca vii, cat timp respiram inca aerul rece si proaspat al diminetii, ce bine-ar fi sa constientizam ca dorul poate fi si reversibil, ca dorul poate fi inca amanat, cat timp mai sunt, cat timp mai esti. Cat timp mai vreau, cat timp mai vrei… Cum spunea Magda Isanos, “cortegii de anotimpuri si de ploi” vor trece nestingherite de patimile si de luptele noastre zilnice. Te rog, acum ca ai citit aceste ganduri, spune-i cuiva dorul tau, cuiva care inca nu a murit in inima ta…

Ganduri de noapte, cand linistea iti aduce in fata ochilor chipuri dragi pe care nu ai stiut sa le apreciezi suficient cat timp le puteai inca saruta pe obraji, obrajii aceia care azi sunt macinati de pamant si de nepasare…

Cat timp mai suntem, nu lasa dorul sa fie… Dor.

One thought on “Mi-e dor…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>